ADEVARUL

O foaie de hartie are doua fete.

Nu poti vedea ambele fete ale foii de hartie, decat daca le privesti pe rand. Daca stai in dreptul muchiei ei, nu vei vedea cele doua fete. Sau, le vei vedea deformat. Daca esti plasat in dreptul muchiei, si nu ai acces sa intorci foaia pe cele doua parti, nu-ti ramane decat sa ceri altor doua persoane, situate in fata ta, care stau fata in fata, de o parte si de alta a foii de hartie, sa iti spuna, fiecare dintre ele, ce vede pe foaia respectiva. Astfel, vei avea doua relatari despre cele doua fete ale foii.

Dezavantajul este, insa, ca fiecare dintre ele isi va imprima propriei relatari, nota sa proprie: va fi subiectiv. Si vei cunoaste ceea ce scrie pe cele doua fete, nu din ceea ce vezi tu, cu ochii tai, ci din ceea ce iti spun ele.

Ca sa afli realitatea trebuie sa privesti singur. Din toate unghiurile. Si cu atentie.

INLOCUIESTE IN TEXTUL DE MAI SUS EXPRESIA “FOAIA DE HARTIE” CU CUVANTUL “ADEVARUL” SI NU SE VA SCHIMBA NIMINC. RAMANE VALABIL, DOAR CA DEVINE DUREROS. SI POATE TE PUNE PE GANDURI…

UN GUST A-M-A-R

Mie nu-mi place gustul berii. Il gasesc amar, la propriu. Si, de ceva timp, si la figurat. De cand – la figurat? De cand este asociat, explicit, cu ideea incercarii de distrugere a primei institutii create de Dumnezeu: familia.

Nu e vorba de faptul ca imi lipseste simtul umorului. Lucrurile, privite cu atentie, arata clar ca s-a ajuns atat de departe, incat nici macar nu ne mai ascundem dupa degete: viciile distrug familia, si daca incerci sa infierezi asta probabil vei fi acuzat de lipsa simtului umorului! Sau: ca exagerezi!

Incotro se indreapta lumea asta? E clar ca spre distrugere, daca s-a ajuns ca pentru vinderea unui produs, firma sa isi bazeze reclama pe ideea distrugerii familiei, si sa spuna nu ca asta e un lucru bun, ci cel mai bun lucru din lume. 

UN CADOU

Fa-i cadou lui Dumnezeu o zi din viata ta. Ce-ai zice de “experimentul” asta? Ti se pare un gand la fel de “absurd” ca cel despre care ziceam in “Testul de iubire?”

Dumnezeu nu are nevoie, ad-litteram de cadoul tau. Oricum al Lui e pamantul, cu tot ce e sub soare. L-a creat si-i apartine in intregime. Ce-i poti oferi cadou cuiva care are totul? Intre oameni, asta e cel mai dificil lucru, atunci cand trebuie sa alegi un cadou. Sa presupunem ca mergi intr-o vizita, la niste tineri casatoriti care de-abia acum au inceput sa isi injghebeze un camin.

CINE ARE URECHI DE AUZIT, SA AUDA!

Când a îmbătrânit Samuel, a pus pe fiii săi judecători peste Israel. Fiul său întâi născut se numea Ioel, şi al doilea Abia; ei erau judecători la Beer-Şeba. Fiii lui Samuel n-au călcat pe urmele lui; ci se dădeau la lăcomie, luau mită şi călcau dreptatea. Toţi bătrânii lui Israel s-au strâns şi au venit la Samuel la Rama.

Ei au zis: “Iată că tu eşti bătrân, şi copiii tăi nu calcă pe urmele tale; acum pune un împărat peste noi să ne judece, cum au toate neamurile.

HAITA DE CAINI

Imi amintesc, Tata, cand m-a atacat haita aia de caini. Era intr-o toamna. Mergeam linistita pe aleea din dreptul unui bloc, iar ei, cainii, vreo 5-8, dormitau lenesi sau stateau lungiti pe alee si pe spatiul din jurul ei. Unul era chiar pe locul pe unde urma sa trec. Cand am ajuns aproape de ei am avut sentimentul ala de pericol. Dar nu puteam sa dau inapoi, sa ma intorc. Unii dintre ei ma priveau deja si m-am gandit ca daca ma vad ca ma intorc inapoi, se reped la mine.

TEST DE IUBIRE

Azi mi-am propus sa iubesc pe toata lumea. Am respirat adanc si mi-am zis: “Azi nu voi dusmani pe nimeni. Nu voi uri pe nimeni, indiferent ce mi-ar face, si nu voi judeca pe nimeni. Macar atata lucru sa pot sa fac si eu pentru cei din jur, din moment de Dumnezeu face atatea pentru mine!” Apoi am iesit cu pas vioi pe usa.

“DUMNEZEU, IUBINDU-MA…” – DAN PURIC

Text complet: “DUMNEZEU, IUBINDU-MA, MA TOT PUNE LA FELURITE INCERCARI, CA SA NU MA PLICTISESC” – DAN PURIC

Text primit pe mail si atribuit lui Dan Puric. Nu stiu sigur daca este chiar spus/scris de dansul, dar stilul ii apartine. Parca il vad vorbind. Si, ca de obicei, ai ce invata printre randurile pe care le rosteste. In original, textul emailului poarta numele “Cum si-a luat permisul auto Dan Puric”:

“Dumnezeu,  iubindu-ma, ma tot pune la felurite incercari ca sa nu ma plictisesc.

Asa a fost si cu  soferia.
Ne-am luat si noi masina.

Atunci mi-a zis sotia ca  ar fi bine sa-mi iau permis si eu, ca, cine stie, s-ar putea  sa fie nevoie vreodata sa sofez. Pentru mine, lucrul asta a venit prea tarziu si m-am dus la prima lectie de soferie cu emotii de liceean, la un PECO, unde trebuia sa ma intalnesc cu instructorul. Tremuram rau pe marginea  trotuarului, ca la  bacalaureat, si il asteptam. Cel mai bun  lucru era ca omul  nu ma cunostea